Toată lumea știe, totuși nimeni nu îndrăznește!

Costel Zăgan, Inventeme

 Copilăria: are atâtea ieșiri, dar nicio intrare, Doamne!

Costel Zăgan, Inventeme

COSTEL ZĂGAN

 

Mâinile se roagă mângâind, iubito

Despre tine înfloreşte teiul
despre sânii tăi în floare
ceru-mbracă-n stele cheiul
valul mării rău mă doare

Despre sânii tăi în floare
toate florile-mi vorbesc
dragostea care pe care
demon cu chip îngeresc

Toate florile-mi vorbesc
ceru-mbracă-n stele cheiul
dorul meu prea omenesc
despre tine înfloreşte teiul

Despre sânii tăi în floare
îngerii nu pot să zboare

(din volumul „Cezeisme II”)

 

 

SUB ACOPERIRE

Copile

ai dreptul

să (nu) taci

orice

tăcere

putând fi

folosită

împotriva ta

am zis

ia seama însă

adevărul

ar putea fi

singurul

profet

mincinos

Costel Zăgan, CAPITALISMUL CA ARTĂ POETICĂ

ANTOINE DE SAINT-EXUPERY, CITADELA

* Căci ospitalitatea, curtoazia și prietenia sunt întâlniri ale omului în om.

* Vei întâlni mulți judecători în lume.

* Domnul, atunci când intri în templu, nu te judecă, ci te primește.

* Mărșăluim, înverșunați, unul împotriva celuilalt cu dragoste.

* Căci cum poți primi satisfacție de la altul, dacă nu prin dragoste față de el.

DE CE SUNT ATÂT DE ÎNȚELEPT (Friedrich Nietzsche), 1670

 * O femeie însetată de răzbunare e în stare să răstoarne chiar și destinul.

TRĂDAREA CĂRTURARILOR (Julien Benda), 1975

 * Drept este că acești cărturari moderni declară că nu știu ce înseamnă dreptate, adevăr și alte asemenea ”năluci metafizice”.