CU OCHII PE CEAS, DESPRE COPILĂRIE
Ca şi poezia, copilăria m-a fascinat de mic: mi se părea nemaipomenit să iei lumea de la zero! De la Adam şi Eva!
Totuşi, nu bănuiam, în niciun caz, că starea de copil este provizorie şi irepetabilă. Dimpotrivă, O credeam eternă şi infinită: dincolo de timp şi spaţiu! Dezamăgire. Dezamăgire dublă: copilăria are un sfârşit, din păcate,..fără sfârşit!
...Doar amintirea mai poate recupera ceva, amintirea şi arta. Poezia, mai ales.
Da, Poezia este un mijloc de locomoţie ultrarapid spre Copilărie!
Probabil de aceea iubesc atât de mult copiii copilăria: sunt exact din acel fascinant peisaj paradisiac!
...Poezia este ozonul coplăriei!
De pe acest Everest al tuturor vârstelor, Copilăria, viitorul se vede nemaipomenit de frumos!
Totuşi, să ne grăbim, cerul s-a închis de ploaie, şi îngerii, ca şi copiii, când se joacă, uită drumul spre casă!
